διανοια (diánoia) / Encyclopedia Britannica
Termen grecesc folosit de Platon ca înţelegere cu referire la activitate a intelectului în procesul discursiv, în contrast cu sensul de înţelegere imediată νοησις (nóêsis). În taxonomia lui Aristotel, διανοια include atât referirea la aspectul intelectual-teoretic prin επιστημη (epistêmê), cât şi la cel practic prin τεχνη (technê).
Ceea ce ne propunem este transferul cognitiv al conceptului de DIANOIA în sfera sistemică a activităţii intelectuale, prin caracter holistic, exprimat ca specificitate a activităţii noastre de formatori şi practicieni în terapie familială sistemică. La dimensiunea epistemologică ca o contribuţie necesară a sinelui adăugăm întreţeserea dintre sacru şi profan.
În acest sens, DIANOIA se recomandă atât ca stimulent cât şi ca realizare a ceea ce numim azi educaţie continuă. Năzuinţa de auto-depăşire se manifestă prin „foamea” intelectuală de concepte, dorinţă de dialog constructiv şi analiză prin stabilirea de conexiuni ideatice fiinţiale cu alţi cercetători. Creativitatea şi receptivitatea faţă de tot ceea ce e valoros şi demn de transmis sunt esenţiale pentru devenire în generaţiile următoare.